În urmă cu aproape doi ani scriam despre Topping DX1, un DAC cu amplificator de cască încorporat care se adresa glorios celor ce doresc să-și facă intrarea în audiofilie pe poarta din față, și nu pe ușa din spate. Însă tot atunci Topping taman ce lansa un DAC fără funcții de amplificator de cască, destinat aceluiași fel de utilizatori, dar care, avînd un buget mai mare, urmăresc să achiziționeze separat DAC-ul și amplificatorul – există avantaje evidente specifice soluțiilor modulare. Așa că m-am adresat oamenilor de la avstore.ro, întrebîndu-i cînd vor aduce Topping E30 II (care nu era încă pe stoc), deoarece intenționez să cumpăr unul, despre care să și scriu. Deși primul lor răspuns, prompt, a fost că nu au disponibil un E30 II, în două zile aveam unul pe birou. Incredibili cei de la avstore, pe bune, nu știu cum, dar au scos de undeva un E30 II, despre care veți afla în articolul de față. Este drept că au trecut aproape doi ani de atunci, dar acest produs nu doar că este încă de actualitate, ci și de mare interes pentru cineva care dorește sunet superlativ la un preț absolut rezonabil.

O să mă întrebați cum de m-am hotărît la achiziționarea unui E30 II, așa, pe neascultate… Simplu: pe lîngă faptul că am aflat lucruri bune despre produsele Topping, apucasem deja să testez DX1-ul și L50-ul, pe acesta din urmă avîndu-l așezat chiar lîngă E30 II, pe care îl amplifică în căști și de care sînt FOARTE mulțumit. Astfel că nu am avut nicio reținere în a comanda E30 II-ul, și, credeți-mă, nu am regretat nicio clipă această decizie.

Dotări și funcții

Cît mai pe scurt: E30 II are două intrări audio digitale S/PDIF, una pe mufă RCA și una optică, pe mufă TOSLINK. De asemenea, DAC-ul poate fi conectat și la un calculator printr-o conexiune USB. Ieșirea audio analogică stereo este pe mufe RCA, nebalansată. Pe frontonul dispozitivului se află un buton de tip touch și un afișaj luminos minimal ce oferă informații privind rata de sampling (frecvența de eșantionare) a materialului audio ce rulează curent, precum și sursa acestuia (RCA/ Optical/ USB, PCM/DSD). În situația în care accesați meniul de opțiuni al DAC-ului, veți primi feedback vizual prin intermediul aceluiași display.
În ce privește sursa de alimentare, E30 II are la spate un conector dedicat și vine cu un cablu ce permite folosirea unui încărcător USB standard, precum cele de telefon, cu condiția ca acesta să ofere un curent de minim 1 A. Producătorul recomandă utilizarea unei surse de curent separată de cea oferită de portul USB al calculatorului – și de aici prezența conectorului de alimentare dedicat. Evident, puteți folosi o sursa de curent de calitate, atîta vreme cît aceasta este de 5 V la minim 1 A, ori o baterie cu aceleași caracteristici. Eu folosesc un alimentator USB, rămas de la unul dintre vechile noastre telefoane, un Samsung.

 

 

În ce privește prezența sa fizică, E30 II este ergonomic și elegant, oarecum ușor deși carcasa este de metal solid, motiv pentru care trebuie ținut cu mîna atunci cînd umblați la el. Dat fiind că odată realizate conexiunile nu mai este necesar să folosiți decît telecomanda, nu am avut niciodată probleme din acest motiv, deoarece nu am mai atins decît amplificatorul de cască, separat. În general, însă, E30 II este foarte convenabil, fiind de mici dimensiuni și potrivit atît pe birou cît și în sufragerie lîngă televizor. Iar luminozitatea afișajului este reglabilă, astfel încît veți găsi o setare în care să nu fie nici prea luminoasă, nici prea întunecată.

Este important de menționat faptul că Topping E30 II poate funcționa în două regimuri: ca DAC pur sau ca preamplificator. Cînd este aleasă opțiunea de DAC pur, volumul sonor nu poate fi modificat, el fiind fixat la nivelul de referință maxim al dispozitivului. La folosirea în regim de preamplificator, volumul poate fi modificat, inclusiv cu ajutorul telecomenzii, ceea ce aduce un plus de confort în situația în care nu puteți regla din telecomandă volumul amplificatorului la care ați conectat E30 II-ul.

Acolo sus

Dacă este să vorbesc despre calitatea audio oferită de Topping E30 II, nu am foarte multe de adăugat la ceea ce am spus deja în articolul despre Topping DX1. Cele două dispozitive folosesc același DAC AKM4493S din seria Velvet Sound Verita și, sînt aproape convins, au topologii similare ale etajului de preamplificare situat înainte de ieșirea analogică de linie. Diferențele cu adevărat semnificative pot fi aduse, în schimb, de faptul că E30 II are două astfel de cipuri AKM4493S, la care se adaugă alimentarea separată, printr-o mufă dedicată, ce permite folosirea unei surse superioare calitativ, ba chiar și a unei baterii acumulator.

De aceea, tot ceea ce am scris în articolul dedicat Topping DX1 la partea de calitate audio se aplică aproape identic și în cazul E30 II, nu este necesar să mă repet. Subliniez: cipuri DAC identice deservite de preamplificatoare asemănătoare vor oferi performanțe audio greu diferențiabile. Cu toate acestea, să nu trecem cu vederea avantajul unei alimentări dedicate, precum și cel al DAC-urilor separate, fiecare pentru cîte un singur canal. Ceea ce rezultă este un sunet mai clar și mai dinamic, cu o mai bună separație a fiecărui element sonor și cu o mai realistă poziționare tridimensională. Acestea sînt singurele diferențe față de DX1 în ce privește calitatea audio. Și nu sînt diferențe mari, ele sînt abia perceptibile, devenind mai ușor de prins numai dacă folosiți căști din zona mid Hi-Fi, nu de intrare, și aveți urechea educată și sensibilă.

Acesta este motivul pentru care, dacă sînteți începători și nu aveți nevoie de intrările audio digitale S/PDIF, care lipsesc la DX1, acesta, dotat și cu amplificator de cască, vă va fi mai mult decît suficient și vă va mulțumi plenar. Iar dacă treceți de început, perfecționîndu-vă urechea și sporindu-vă exigențele, mai bine este să vă faceți înainte de toate un upgrade la căști, decît unul la DAC, deoarece DX1 va scala calitativ fără probleme pînă la mid-level Hi-Fi, atîta timp cît noile căști nu au cerințe de putere prea mari (adică foarte mari).

Reconstruction Time

Aici, însă, cred că este cazul să deschid o discuție la care, inevitabil, trebuie să ajungem atunci cînd vorbim despre Hi-Fi-ul actual. Există comentatori cunoscuți în domeniu, unii dintre ei pe Youtube, care spun că diferențele între cipurile DAC aflate la același nivel calitativ, indiferent de producător, sînt ca și insesizabile și că cel mai important element pentru a le demarca sonor ar fi circuitul de preamplificare de după acestea. Eu nu sînt deloc de această părere și consider că diferențele audibile între cipurile DAC de același nivel, mai ales provenind de la producători diferiți, sînt ușor sesizabile și pot influența opțiunile de cumpărare ale unui utilizator, raportat la necesitățile acestuia – unele merg mai bine pentru anumite genuri și stiluri decît altele, spre exemplu.

Iar un element extrem de important în diferențierea cipurilor DAC între ele o reprezintă filtrele de reconstrucție utilizate la finalul etajului de conversie digital-analog. Acestea sînt folosite atît pentru a îndepărta artefactele audio digitale generate prin conversie, cît și pentru a „netezi” forma undelor sonore, care, direct ieșite din conversie, sînt „în trepte” de dimensiuni date de frecvența lor de eșantionare (sample rate), și nu continue precum undele sonore naturale, analogice.

Din păcate, pînă acum, nu am avut posibilitatea de a studia și înțelege impactul audio real pe care aceste filtre de reconstrucție îl au asupra performanței și comportamentului unui DAC. Iar asta pentru că, deși multe DAC-uri din ziua actuală sînt dotate cu mai multe tipuri de filtre de reconstrucție, firmware-ul și/sau driverele dispozitivelor în care sînt încorporate (echipamente audio Hi-Fi sau profesionale) nu oferă acces la alegerea acestora, deseori fiind disponibil un singur filtru, fixat, implicit. Din fericire, tot mai multe dispozitive audio Hi-Fi încep să dea acces utilizatorului la toate tipurile de filtre de reconstrucție cu care DAC-ul încorporat este dotat, astfel încît discuția despre acestea devine nu doar posibilă, dar și imperios necesară.

Topping E30 II este primul astfel de dispozitiv Hi-Fi la care am acces, motiv pentru care am testat extensiv și cu răbdare efectele folosirii acestor filtre de reconstrucție. De altfel, eram extrem de curios relativ la consecințele audibile ale alegerii unui filtru sau a altuia, cu atît mai mult cu cît, în concertul comentatorilor Hi-Fi de pe Youtube, în secțiunea celor care nu prea disting diferențele între DAC-uri se află și un grup mic, dar gureș, care nu înțelege utilitatea faptului de a avea acces la diferitele filtre de reconstrucție ale unui DAC, deoarece urechea nu le oferă niciun indiciu privind efectele acestora asupra audiției. Dar acestea, pur și simplu, există. Se aud, dacă știi ce și cum să asculți.

Microide

Dacă vă uitați pe graficul în frecvență al unui astfel de filtru de reconstrucție, veți observa că diferențele pot fi foarte mari între diversele tipuri de filtre. Dar cele mai multe dintre acestea par să se afle, pentru urechea omenească, dincolo de palierul audibilului. Diferențe fine există în audibil, pe grafic, dar pot părea prea mici pentru auzul obișnuit. Totul pare să arate că tipul filtrului de reconstrucție nu contează pentru ascultător.
Ceea ce am descoperit prin experimentare extensivă este faptul că, din perspectiva celui ce face audiție muzicală, nu trebuie să-ți reprezinți aceste filtre ca fiind niște clasice filtre trece-jos. Par, dar nu sună ca atare. Impactul lor nu este acela de a face o piesă muzicală să sune în întregime mai strălucitor sau mai înfundat, prin creșterea sau reducerea volumului benzii de frecvențe înalte. Impactul lor trebuie căutat nu în totalitatea, în ansamblul unui material muzical, ci în detaliile FOARTE fine ale acestuia. Și, spre înțelegere ușoară, voi începe cu un singur exemplu, pe care îl consider grăitor: schimbînd un filtru cu altul, puteți detecta o aproape imposibil de auzit inflexiune între note sau chiar litere ale unui cuvînt, din emisia unui solist vocal. Pînă nu ați schimbat filtrul acea inflexiune nu exista pentru voi. Cu alt filtru, însă, deși aproape indetectabilă, acea inflexiune există, de data asta. Urechea o prinde, fie și numai ca pe o boare fantomatică. Dar acum EXISTĂ. Iar înainte nu exista. Pe scurt, asta este diferența audibilă între un filtru de reconstrucție și altul: un element sonor infinitezimal nu se relevă absolut deloc urechii printr-unul dintre filtre, dar prin altul, oricît de aneantizat s-ar auzi, totuși, se aude.

Dintre elementele de extremă finețe care apar sau dispar din existența noastră la trecerea de la un filtru de reconstrucție la altul aș mai pomeni detalii de reverberație, ecouri și efecte sonore, părți minuscule din tranzienții diverselor instrumente și voci, dar și din armonicele superioare ale acestora. Evident, în realitate este vorba despre mult mai multe „microide” ale sunetului care pot fi ucise ori înviate de un filtru de reconstrucție, nu am încercat decît să vă dau ideea în acest sens.
Și mai este ceva – poți fi derutat cu privire la diferențele audibile dintre filtrele de reconstrucție și pentru că anumite materiale sonore pur și simplu nu le pot releva. Se prea poate ca, trecînd prin toate filtrele puse la dispoziție de DAC-ul vostru, să nu prindeți nicio diferență, pe anumite piese muzicale, albume chiar. Dar, pe altele, aceste diferențe încep să existe, minuscule, dar sînt. Trebuie să parcurgeți un spațiu sonor foarte vast și să vă educați cu răbdare urechea, pentru a percepe utilitatea reală și extraordinară a posibilității de a selecta un anume filtru de reconstrucție pentru DAC-ul vostru. De asemenea, aici se deschide una dintre căile de avansare în Hi-Fi și de înțelegere a microuniversurilor sonore care fac necesar echipamentul audio mai bun, mai scump: îți trebuie un amplificator și căști capabile să aducă la lumină ceea ce diversitatea filtrelor de reconstrucție ne oferă ca un mare, mare argument al bucuriei de a asculta.

Iar acum să întoarcem pe dos ceea ce am spus în capitolul pe care îl închei aici.

Paiul care rupe spinarea cămilei

Un aspect pe care l-am menționat deja poate să schimbe semnificativ viziunea asupra filtrelor de reconstrucție expusă anterior: efectul acestora este foarte sensibil la materialul sonor audiat. Și mă refer aici în special la caracteristicile mixării și masterizării. Sînt anumite materiale audio la care schimbarea filtrului de reconstrucție al DAC-ului aduce cu sine o modificare semnificativă a sunetului, a felului în care percepem ansamblul sonor, nu doar detaliile. Este vorba despre situația în care la mixare și/sau masterizare au apărut vîrfuri, rezonanțe, „exagerări” voite sau greșite. Se prea poate ca un anumit filtru de reconstrucție să accentueze exact respectiva caracteristică a materialului sonor, făcînd în așa fel încît aceasta este clar mai prezentă cu acel filtru, decît la folosirea altuia. Ba, mai mult, dacă acea „problemă” din sunet este undeva la limită, mai-mai să deranjeze, dar nu încă, este posibil ca un anumit filtru de reconstrucție nu doar să o accentueze, dar să o și treacă de graniță, făcînd-o cel puțin neplăcută. Atunci cînd paharul este aproape plin, un anume filtru de reconstrucție este posibil să adauge picătura care varsă apa. Iar în astfel de situații nu mai este vorba despre finețurile sonore despre care vorbeam în capitolul anterior, ci de un adevărat șut la gioale dat urechii.

Acesta este, deci, un aspect „macro” al impactului audibil al filtrelor de reconstrucție, taman pe dos decît cele „micro” pomenite anterior. Iar în categoria aceasta, a impactului „macro” al filtrelor de reconstrucție ale unui DAC, aș mai vorbi despre individualizarea caracteristicilor sonore ale emisiei DAC-urilor, prin raportarea la producătorul acestora. Să mă explic.

Dacă este să testezi diverse materiale sonore cu același DAC care oferă posibilitatea de a selecta dintre mai multe filtre de reconstrucție, este perfect posibil să fie foarte dificil să percepi diferențele între aceste filtre. Dar, dacă treci la un alt DAC, mai ales dacă este al unui alt producător sau din altă generație, și repeți testele, la toate filtrele de reconstrucție oferite de acela vei avea impresia că muzica sună un pic altcumva decît la DAC-ul anterior. Vei percepe caracterul unuia dintre DAC-uri ca fiind diferit de al altuia, și deseori nu este vorba de finețuri aici, ci despre diferențe de-a dreptul „in your face”.

Producători diferiți adoptă filtre de reconstrucție cu caracter diferit. După cum o și spunea unul dintre inginerii de la AKM într-un material online, atunci cînd au creat seria de DAC-uri „Velvet Sound Verita”, o foarte mare atenție a fost acordată tuning-ului filtrelor de reconstrucție, pentru a le face cît mai tolerante la materiale audio care ar fi putut deveni aspre urechii – de unde și conceptul de „sunet de catifea” ce a dat numele acestei serii de DAC-uri AKM. Evident, această preocupare a inginerilor japonezi a venit tocmai din faptul că, deși foarte apreciate și la scară largă utilizate de profesioniști, DAC-urile AKM aveau pînă atunci reputația de a fi analitice, reci și oarecum „metalice” ca sunet – lucru pe care l-am sesizat și eu în 20 de ani de folosire a echipamentelor audio profesionale dotate cu astfel de DAC-uri. Pe lîngă alte elemente de concepție, și prin reglarea fină a caracteristicilor celor 6 filtre de reconstrucție oferite de DAC-urile AKM de serie Velvet s-a obținut exact ceea ce face deliciul meu ca utilizator al unui Topping E30 II: sunetul cristalin, delicat, transparent, fără asperități, dar plin de detaliu.

O dovadă ce a venit în sprijinul acestor observații ale mele a fost prilejuită de o ocazie nefericită, acel incendiu care a afectat puternic fabrica AKM și care a întrerupt producția acesteia pentru aproape doi ani. În acest interval de timp, producătorii de dispozitive audio Hi-Fi sau profesionale au fost nevoiți să înlocuiască aproape „pe loc” DAC-urile AKM din produsele lor cu DAC-urile altor producători, de regulă ESS și Texas Instruments. Reacțiile utilizatorilor au fost imediate și foarte numeroase, toți vorbind despre diferențele semnificative dintre sunetul DAC-urilor AKM originale și cel al înlocuitoarelor acestora. Practic, a fost un test masiv ad-hoc care a demonstrat că diferențele audibile între DAC-urile provenind de la producători diferiți există și pot avea chiar o mare importanță pentru aplicațiile profesionale, unde AKM-urile sînt preferate (această situație a fost cu precădere manifestă în cazul echipamentelor audio de la RME, dar nu numai).

Iar un factor important cauzator al diferențelor audibile între DAC-uri este felul în care sînt concepute filtrele de reconstrucție de către fiecare producător în parte, aceștia individualizîndu-se printr-o „filozofie” proprie în acest sens. Iar atunci cînd filtrul de reconstrucție este fixat și nu poate fi ales de către utilizator (cum este cazul în multe dintre dispozitivele profesionale), acest caracter specific producătorului are tendința să se manifeste și mai pregnant.

Fără priză

Și tocmai ce mă pregăteam eu să închei acest articol, avînd a mai pomeni numai niște chestiuni tehnice privind intrările audio digitale oferite de Topping E30 II, cînd am zis, așa, aproape într-o doară: „hai să-l testez și cu o baterie acumulator”. Vedeți voi, auzisem pe Internet cum că la folosirea unei baterii ca sursă de curent, rezultatele privind calitatea audio ar fi îmbunătățite. Nu păreau multe vocile ce susțineau această teză, iar eu aveam oarecare dubii că sursa de alimentare ar mai fi vreo problemă atîta timp cît amperajul oferit este cel cerut de echipamentul audio, dat fiind că o foarte mare parte a chestiunilor de condiționare a curentului provenit de la sursă sînt deja rezolvate de un etaj onboard al circuitului de alimentare al DAC-urilor moderne. Spre exemplu, chiar pe pagina produsului, este o secțiune întreagă dedicată acestui etaj, și voi cita integral textul acesteia, deoarece mi se pare semnificativ:
„E30 II use DC5V for power supply, which you can access almost everywhere. In order to reduce the noise problem with a 5V power supply, Topping has equipped the E30 II with a Discrete LNRD circuit(Low-Noise Reference Driver), which can filter out the noise caused by the adapter and provides a stable power supply of ultra-low noise reference level. With this technology, the noise can be lower than 1.5uV.”.

Eu, pînă acum, am ascultat vocile producătorilor care își laudă aceste circuite de alimentare onboard ce ar trebui să condiționeze miraculos curentul oferit de orice sursă, inclusiv încărcătoarele de telefon, astfel încît sunetul echipamentelor să fie superlativ, indiferent de alimentator. Aceasta cu atît mai mult cu cît și numeroși utilizatori spuneau că, la dispozitivele Hi-Fi actuale, nu mai ai griji pe partea asta, iar eu sînt deja atît de obișnuit cu uleiurile de șarpe pe care unii producători din domeniul Hi-Fi încearcă să ni le vîndă încît m-am desensibilizat cu totul la idei care îmi par a fi doar menite a te pune să cheltui mai mult pentru nimic sau aproape nimic în ce privește rezultatul audibil. Mă refer aici la tot felul de surse de alimentare sau dispozitive externe pentru condiționarea curentului, toate scumpe de parcă ar aduce cu ele A Doua Venire, zău.

Totuși, pentru că Topping menționează anume pe pagina produsului că E30 II poate fi alimentat și de la o baterie, am zis că nu ar strica să încerc și așa ceva, just in case, fără a avea niciun fel de așteptări. Atîta doar că nu aveam un astfel de power bank, din cele folosite pentru alimentarea telefonului în deplasare cînd nu ai acces la o priză de curent. Numai că, locuind la casă și avînd nevoie de o sursă de lumină care să poată fi folosită în orice situație în care, spre exemplu, trebuie în toiul nopții și al unei furtuni să repari ceva la acoperiș în timp ce nu ai curent, am cumpărat o lampă LED cu acumulator încorporat, un model Parkside găsit la Lidl. Particularitatea frumoasă a acestei lămpi este aceea că îți oferă și funcție de încărcător de telefon sau alimentator USB, pe baza respectivului acumulator propriu, care oferă o rezervă de curent de aproximativ 6500 mAh, adică nici prea mult, nici prea puțin. Suficient, zic eu, pentru multe ore de utilizare a unui DAC mic și fără pretenții publice privind nevoia de curent – pentru E30 II nu este specificat nicăieri consumul de curent, în nicio documentație, nici chiar în propriul manual, ceea ce mă face să bănuiesc că este foarte redus.
OK, am conectat, deci, acumulatorul lămpii LED la intrarea de alimentare a DAC-ului Topping E30 II, am pornit Tidal-ul, mi-am pus „Book of Roses” al lui Andreas Vollenweider – o excelentă înregistrare pentru teste – și, ascultînd în căștile mele modeste Superlux HD-330 amplificate de Topping L50, am emis zgomotosul, deja binecunoscutul:

… „F*ck!!!”.

Prințesa stătea pe o sută de saltele și încă mai simțea prin ele că sub dînsa s-ar afla un bob de mazăre. Așa că tare își mai dorea încă o saltea pusă vîrf peste celelalte, doar-doar nu va mai fi deranjată de bobul acela obraznic care-o împungea precum un jungher în coaste.

Soarta iubitorului de sunet este taman pe dos. La începutul vieții sale de audiofil se găsește aruncat de soartă pe o stivă nenumărabilă de saltele mai groase sau mai subțiri, toate stînd în calea sa către bobul de mazăre, despre care știe că se află acolo și la care încearcă din răsputeri să ajungă, cu febrilitate apucînd saltele, una după alta, și aruncîndu-le cît colo, numai pentru a afla sub ele alte și alte saltele, mereu încă o saltea între el și bobul de mazăre. Pentru că destinul nostru de pasionați ai sunetului acesta este, să dorim exact lucrul de care prințesa din poveste se ferește mai abitir: noi vrem să simțim cît mai bine bobul de mazăre!

Atunci cînd credeam că încep a mă apropia de apexul nivelului mediu al Hi-Fi-ului cu micul meu sistem audio de acasă, iacă-tă, soarta îmi arată că mă aflam la cel puțin încă o saltea distanță de acesta. Am fost pus frumos la locul meu și mi s-a arătat faptul că rămîn ignorant, orbecăitor prin bezna celor de auzit și de nevăzut, oricînd în pericol de a pierde drumul cel bun către bobul de mazăre, către Edenul sonor, către revelația aproape ultimă. Neglijența și autosuficiența m-au făcut să nu acord atenție vocilor care spuneau cît de mult contează alimentarea în Hi-Fi, indiferent de soluțiile tehnice clamate de producătorii de DAC-uri și amplificatoare, și cît de mult poate ajuta în acest sens o baterie acumulator.

I stand corrected… and humbled.

Ceea ce s-a întîmplat atunci cînd am ascultat „la baterie” DAC-ul meu Topping E30 II, pe care credeam că într-un an și jumătate de folosire am ajuns să-l cunosc ca pe dosul propriei mîini, a fost exact echivalentul luării unei pături groase de pe materialul sonor. Literalmente, fără glumă și exagerare. A fost echivalentul unui upgrade de cască la un model de clasă superioară. Toate sunetele au căpătat și mai mult detaliu, și mai multă tridimensionalitate decît înainte, cînd foloseam ca alimentator pentru DAC un încărcător de telefon Samsung. Scena stereo s-a lățit semnificativ, atît lateral, cît și înainte și înapoi. Tranzienții rapizi au devenit și mai clari, mai transparenți. Basul a cîștigat și mai mult corp, iar acesta a căpătat forme de-a dreptul… voluptoase. Iar vocile au devenit mai limpezi, mai detaliate, părînd deseori străbătute de fibre de energie de natură acustică aproape musculară. Despre elementele de percuție din alamă, ce să mai zic, sînt cristaline acum. Este incredibil, absolut incredibil. Nu credeam că o alimentare pe baterie poate aduce o asemenea îmbunătățire dramatică a calităților sunetului.

Acum sînt cu totul lămurit. În sfîrșit, îmi dau seama cum poate și trebuie să sune sistemul meu audio Hi-Fi, căruia i-am dezlănțuit adevăratul potențial.

Acum mă aflu și mai aproape de bobul de mazăre.

Alimentări

Evident, odată ajuns în acest punct nu se poate fără să îmi pun o întrebare de bun simț: dar bine, măi Marius, ce alimentare ai tu la amplificatorul tău de cască Topping L50 de simți atît de bine diferența între un E30 II alimentat la un banal încărcător de telefon și același DAC alimentat la baterie?
Mă bucur, Marius, că mi-ai pus această întrebare, ea este foarte inspirată și binevenită în context. Alimentatorul asupra căruia mă chestionezi este un model Topping TXWY151000, ce scoate 15 V curent continuu la 1 A. Foarte important este faptul că avem de a face cu o sursă un pic mai mare decît pumnul și foarte grea, despre care, din acest motiv, pot spune că include un transformator clasic, deci sursa este una liniară, și nu în comutație – chiar dacă acest fapt extrem de important nu este specificat nicăieri. Sursa este, atît după prezentarea fizică – dimensiuni și greutate – cît și luînd în considerare performanțele dispozitivului pe care îl alimentează, una de foarte bună calitate, mult peste ceea ce ne oferă sursele în comutație care au invadat piața de electronice contemporană. Acesta este motivul pentru care am putut percepe un salt calitativ atît de mare atunci cînd am conectat DAC-ul la baterie – restul lanțului audio era alimentat foarte bine, ca să zic așa.

 

 

Deoarece acumulatorul pe care îl folosesc acum este încorporat într-o lampă LED, ce va fi folosită la diverse activități outdoor odată cu venirea primăverii, este de dorit să îmi găsesc un înlocuitor potrivit. La o căutare frugală în această dimineață am descoperit că, în general, oferta de acumulatoare USB cu ieșire la 5 volți este una a loteriilor, în care nu ești niciodată sigur nici pe capacitatea totală, nici pe voltajul scos, nici pe calitatea produsului. Cu toate acestea, un nume din zona rezonabilă a prețurilor mi-a atras atenția, Anker, de la care sînt înclinat să achiziționez modelul PowerCore III Sense de 20.000 mAh. Dacă aveți experiență în domeniu și îmi puteți oferi sfaturi din secțiunea de preț similară, vă rog să mă contactați pe Facebook sau pe pagina de forum de la candaparerevista.ro, dedicată acestui articol. Probabil că voi mai avea de testat astfel de DAC-uri alimentate la 5 V, motiv pentru care trebuie să-mi creez o soluție fiabilă și relativ puternică în acest sens.

Evident, ideal ar fi să pot testa și o sursă liniară de 5 V de bună calitate, pentru a face comparațiile necesare cu bateria și a trage concluzii relevante. Să sperăm că voi reuși să găsesc un astfel de produs, poate chiar la avstore.ro.

Împiedicări

Deși ar putea părea că a sosit momentul să închei articolul de față, nu pot face acest lucru fără a discuta și despre o problemă a DAC-ului în discuție, Topping E30 II. Aceasta este legată de intrările audio digitale S/PDIF, una pe mufă RCA, iar cealaltă optică, pe mufă TOSLINK. Performanțele acestora sub aspectul jitter-ului sînt foarte bune, dar nu superlative. Pe scurt, aceasta înseamnă că semnalul provenit de la intrările audio digitale ale E30 II-ului va fi decodat corect, va suna excelent, dar nu perfect. Mă rog, eu nu am sesizat niciun fel de degradare a calității audio, dar, pe hîrtie, lucrurile nu sînt superlative, adică la nivelul altor produse din exact aceeași categorie. De altfel, acest lucru este intuibil, pe undeva, și din limbajul materialelor de marketing de la Topping, care, făcînd referire la intrările audio digitale ale acestui DAC, glăsuiesc după cum urmează, citez: „Coaxial and Optical (Toslink) also has good performance”. Asta imediat după afirmația „Ultra low jitter at USB input”.

Este clar că producătorul încearcă să agațe cu șiretenie și vagonul performanțelor intrărilor audio digitale, mai puțin decît formidabile, la trenul foarte puternic și justificat lăudat al aptitudinilor intrării audio USB. De fapt, aici este doar o mică șmecherie de limbaj de neguțător. Totuși, o repet, nu este nimic care să fie perceptibil pentru o ureche obișnuită, nici eu nu am sesizat ceva, dar o problemă, se pare, există. Iar manifestările ei nu trebuie să fie neapărat simțite de ascultător, ele pot să își facă de cap în multe alte feluri. Ceea ce s-a și întîmplat, de altfel.

După cum am mai spus-o în articolele mele anterioare, eu sînt un mare avocat al folosirii echipamentelor Hi-Fi pentru a reda sunet provenit de la calculatoare retro. Și cea mai simplă astfel de configurație este cea în care de la computerul retro se preia sunet digital, optic sau pe mufă RCA, și se aduce în analog prin folosirea unui DAC Hi-Fi. Este exact ceea ce fac eu, avînd sunetul provenit de la ieșirea S/PDIF a unui Creative Sound Blaster Audigy 2 ZS (din PC-ul retro), adus în Topping-ul E30 II, prin intrarea corespunzătoare pe mufă RCA. Toate sînt bune și frumoase, sunetul este impecabil, experiența de joc cu titluri vechi ascultate în tehnologie audio Hi-Fi este una extraordinară. Pînă cînd sunetul se întrerupe iar DAC-ul se eronează…
Ați citit corect, la un moment dat sunetul se oprește și DAC-ul ori afișează un mesaj de eroare, ori, pur și simplu, se blochează. În ambele cazuri trebuie repornit prin deconectare și reconectare la sursă. Iar apoi, după vreo 10 sau 20 de minute, crapă iar. Și ciclul s-ar fi repetat dacă nu mi-ar fi picat o fisă. Vedeți voi, la Sound Blaster-ele care au drept procesor un cip provenit de la E-MU (adică totalitatea celor serioase cu suport în hardware pentru EAX Advanced HD), frecvența de eșantionare nativă a acestuia este de 48.000 Hz. Dacă Windows-ul este configurat să ruleze materialul audio la 44.100 Hz, adică standardul CD audio, procesorul trebuie să facă o conversie de frecvență de eșantionare, care se realizează cu pierderi – mă rog acestea sînt minime la modelele Creative de vîrf cu drivere actualizate, dar nu mai vorbim despre un flux audio bit perfect. Deci, știind asta, m-am gîndit că am lăsat, probabil, sunetul din Windows-ul 7 al calculatorului meu retro, la 44.100 Hz, și scoțîndu-l apoi digital către DAC, acesta se poate să prindă probleme în fluxul audio cauzate de conversia realizată de Sound Blaster de la 48.000 Hz la 44.100. Iar, din cine știe ce cauză, E30 II-ul nu poate gestiona aceste probleme și, pur și simplu, se blochează sau eronează. Exact asta se și întîmpla. Am pus sunetul pe retro la 48.000 Hz și nu a mai fost nicio problemă. Menționez faptul că exact același comportament apare și cu sunetul digital pe cablu optic provenit de la X-Fi-ul pe care îl am instalat pe calculatorul „modern”, cel de Windows 10, iar rezolvarea a fost aceeași.

Recîștigarea încrederii

Hmm, ceva a început să-mi miroasă ciudat, motiv pentru care un alt LED aprins în mintea mea m-a îndemnat să mă uit dacă am, cumva, cea mai recentă versiune de firmware pe E30 II. Nope, nu era cea mai recentă, așa că am adus la zi și firmware-ul. După care am încercat din nou să văd dacă mai apar probleme atunci cînd sursa de sunet din Sound Blaster este la 44.100 Hz. Problemele nu au mai apărut, de data asta DAC-ul a funcționat impecabil, fără a se mai agăța, bloca, erona.

Ce concluzie am tras eu de aici? Pista pe care întreaga tărășenie mi-a pus intuiția a fost una simplă: exista o problemă la administrarea fluxurilor audio digitale de intrare ale E30 II. Aruncînd un ochi pe componentele folosite pe E30 II, dar și pe primul model de E30, actualmente scos din producție, am sesizat ceva foarte important. Primul E30 încorporează în circuit un cip dedicat cu rol de receiver audio digital, care face exact managementul în hardware al intrărilor audio digitale – este vorba despre CS8416 de la Cirrus Logic. A doua iterație a aceluiași DAC de la Topping, anume E30 II, nu mai are acest cip în dotare, iar administrarea fluxurilor audio digitale de intrare se face în software ce rulează pe procesorul destinat controlului audio USB, care este un XMOS XU208.

Deci, în primul caz, la vechiul E30, avem un cip anume creat pentru a gestiona fluxuri audio digitale de intrare, care oferă în hardware reclocking și eliminarea jitterului din semnalul sursă, iar în al doilea caz, la E30 II, avem un cip pe care rulează un program care face același lucru, dar fără a avea nativ vreo componentă hardware dedicată acestor funcții. Rezultatul se vede, atît la măsurători, unde jitter-ul este mai mare la DAC-ul mai nou, cît și în comportament, unde același DAC dă rateuri atunci cînd se lovește de probleme de sincronizare în fluxul audio digital de intrare. Ba, mai mult, adding insult to injury, vorbele dulci de tarabagiu își fac încă o dată loc în materialul de prezentare oferit de Topping, unde, în tabelul comparativ al dotărilor celor două generații de DAC-uri E30, la rubrica DIR (probabil Digital Input Receiver), la E30 este trecut simplu CS8416, iar la E30 II stă scris „Digital Processing – More stable and better compatibility”. Pe bune? Mai bună stabilitate și compatibilitate? Poate, dacă software-ul este bine scris. OK, actualizarea firmware-ului mi-a rezolvat mie problema cu semnalul audio digital de la plăcile de sunet Creative Sound Blaster, dar acum am dubii serioase – încrederea în comportamentul intrărilor audio digitale oferite de E30 II mai are de primit multe asigurări ca să fie restabilită. Iar asta înseamnă că trebuie să treacă ceva vreme în care DAC-ul acesta să se manifeste corect în funcționare pentru ca eu să fiu cu adevărat mulțumit pe partea de intrări audio digitale S/PDIF. Iar verbiajul producătorului nu este de natură a mă bine dispune în acest sens. Le acord, însă, trei puncte în plus pentru faptul că au muncit la un firmware nou, nu și-au abandonat produsul și au rezolvat o problemă care chiar deranja. Aș fi curios să văd dacă jitter-ul arată mai bine la o nouă măsurare pe firmware-ul actual, dar nu am echipamentele necesare unei asemenea testări.

Bine potrivit

Așa precum am arătat pînă acum, doar o singură chestiune mi s-a părut discutabilă în experiența mea cu Topping E30 II, iar aceea a fost rezolvată cu un update de firmware. Este drept, poate că urechi mai agere decît ale mele ar putea detecta performanțele mai puțin stelare, dar excelente, ale corecției de jitter pe intrările audio digitale S/PDIF ale acestui DAC. Și poate că soluția renunțării la un cip dedicat gestiunii acestor intrări și delegarea acestor responsabilități către procesorul care administrează conexiunea USB își va arăta în alte situații și alte configurații eventuale dezavantaje – la mine acestea nu au mai existat, repet, după update-ul de firmware.

În rest, trebuie să vorbesc despre Topping E30 II ca despre DAC-ul superb care este la un preț incredibil de accesibil – 800 de lei – adică o soluție cu codecuri AKM duale de serie Velvet, afișaj, selecție de filtre de reconstrucție (6 pentru rularea fișierelor PCM și două pentru cele DSD), telecomandă, intrări audio digitale pe mufă RCA și TOSLINK, carcasă simplă și elegantă din metal. Sunetul este minunat, o încîntare, iar faptul că E30 II poate fi utilizat cu alimentare de la baterie acumulator la 5 V duce acest sunet și mai departe, într-o clasă Hi-Fi la care nu credeam că pot avea acces într-o asemenea zonă de preț.

Dacă ar fi să mă gîndesc la ceea ce poate că aș vrea să aibă acest DAC ar fi vorba despre ieșiri audio analogice balansate, dar pe acestea nu le-aș dori fără superbele convertoare AKM de serie Velvet, ori asta m-ar duce la un preț mai mult decît dublu pentru un Topping E70 Velvet. Este interesant, însă, faptul că Topping a lansat la cîteva luni după E30 II o versiune Lite a acestuia, ce pare să difere fizic nu mai prin faptul că este dotată cu un singur convertor AKM4493S, dar costă cu 250 de lei mai puțin decît fratele său mai mare – deci este ceva de luat în considerare și sper că îl voi primi la test.

După aproape doi ani de utilizare, simt că am făcut cea mai bună achiziție posibilă la un asemenea preț pentru a-mi satisface nevoia de sunet bun și versatil. Topping E30 II este un DAC pe care vi-l recomand din toată inima, deoarece sînt convins că nu vă poate dezamăgi. Producătorul indică drept companion al acestuia un amplificator de cască anume realizat pentru a fi cuplat la el. Este vorba despre Topping L30 II, ce se prezintă în același format fizic și poate alcătui, împreună cu E30 II, o soluție ergonomică și accesibilă, de înaltă calitate audio și plăcută prezentare estetică. Sper să vă pot prezenta în viitor și acest amplificator de cască – motiv pentru care nu uit să mulțumesc aici celor de la avstore.ro pentru amabilitate și promptitudine.