Aveam de mai multă vreme în minte să intru nițel în lumea Raspberry Pi, dar încă nu venea momentul în care aș fi direcționat fonduri către un astfel de SoC (System on Chip). Asta pînă cînd prietenul și colegul (cofondator al paginii leftclickghinea.ro) Ciolan a privit către mine, a văzut o lacună și a zis să nu mai fie lacună. Așa că mi-a dat Raspberry Pi-ul lui 3 B+, pentru bună utilizare întru experimentare.

Nevoia mea ținea de consumul de curent, de zgomot și de temperatura camerei. Uneori vreau să ascult muzică sau sunete ambientale în timp ce adorm, alteori vreau doar să ascult muzică, fără să folosesc calculatorul, în timp ce prestez orice altă activitate. Ideal, în aceste situații, este să nu existe și zgomotul calculatorului, iar dacă este posibil să nu consum curent atît cît o face monstruozitatea de PC, la modul absolut inutil, ar fi multpreaminunat. Este clar că un dispozitiv minuscul, cu răcire pasivă și consum de curent cît un bec LED, precum o plăcuță Raspberry Pi, este soluția ideală pentru o asemenea întreprindere. Mai mult decît atît, summer is coming, iar odată cu ea și dragonul scuipător de foc în care se transformă sistemul meu principal. În micuța cavernă în care mi-am săpat biroul, temperaturile ajung repede la un nivel greu suportabil, în timpul verilor care, chiar și în Brașov, pot aduce persistente valuri de căldură de peste 30º C.

Mărie fără pălărie

Vesel nevoie mare, am instalat „Raspberry Pi OS with desktop and recommended software” și am bootat minusculul sistem. Odată pornit sistemul de operare, am intrat pe Youtube prin Chromium și am pus o piesă – cred că un Puscifer. Apoi mi-am pus căștile pe urechi, după ce în prealabil le-am conectat la ieșirea audio a Raspberry-ului. Și…

Și nimic. Se auzea extrem de încet și ca dracuʼ de prost. Orice am făcut cu ieșirea audio analogică de pe Raspberry Pi, nu am reușit să obțin un sunet nu neapărat decent, dar nici măcar cît de cît satisfăcător, darmite funcțional. Nici trimițînd semnalul de linie către un preamp nu am adus vreo îmbunătățire – volum foarte scăzut, calitate audio proastăproastăproastă. Huo! mi-am zis în barbă cu relativă ură. Așa nu se poate.
Soluția evidentă era să apelez la ieșirea audio care este parte a portului HDMI, dar nu am un amplificator/receiver audio cu intrare HDMI, iar ieșirea audio de la monitorul cu intrare HDMI mi se pare o căcărează căreia cineva cu multă fantezie i-a pus numele sentimental de Headphones Out. Nu, nici ieșirea HDMI nu mi se pare că este folosibilă, în situația mea particulară, pentru a extrage sunet de calitate dintr-un Raspberry Pi.

Rămas fără alternative onboard, m-am gîndit că o interfață audio USB este ceva relativ ușor de folosit pe un Pi, așa că m-am năpustit asupra listei de dispozitive audio USB compatibile cu Raspberry Pi OS. Deși dimensiunile acesteia sînt respectabile, niciuna dintre interfețele audio din ograda mea nu se regăsea în ea. Bun, zic, să mă uit online, să văd dacă pot cumpăra ceva de gen. Din zona de preț care nu m-ar fi lăsat fără rația de ciorapi pe anul ăsta nu am găsit decît niște chestii mici și eftine, din categoria celor de care nu m-aș apropia, că poate se ia. Najpa, mi-am zis, ce mă-sa mă fac? Adică am baza, frumusețe de Raspberry Pi 3 B+, ultima cucerire tehnologică a cincinalului trecut, o sculicică învîrtoșată băgată cu îndrăzneală în ochiul marilor jucători de pe piața IT, de către etern creativul și întreprinzătorul inginer brextanic, o frumusețe pe hîrtie și pe PCB, iar eu nu o pot folosi în conformitate cu scopul și mijloacele personale. Thatʼs a bummer!

Căutările mele, totuși, se pare că nu erau sortite a fi curmate în acest punct – în timpul lor am găsit indicii asupra unor dispozitive audio fabuloase, create sub forma unor pălării, anume pentru Raspberry Pi. Yup, ceea ce la Arduino-ul italian se numește „scut”, la Pi este diferit și cu volanul pe dreapta, numindu-se „pălărie”. Este vorba despre plăcuțe de circuit de foarte mici dimensiuni, ce se montează direct pe placa Raspberry Pi, prin intermediul conectorului GPIO.
Odată ce am prins indicii asupra unor astfel de pălării cu funcțiune audio, am ajuns într-o lume incredibilă, o junglă luxuriantă de hardware și software în perpetuă proliferare și evoluție, în care pășesc fără ezitare chiar și monștri sacri ai influențării Hi-Fi online, precum John Darko sau Hans Beekhuyzen. Iar în acest hățiș greu de pătruns, eu trebuia să găsesc ceva potrivit cu obiectivele și bugetul meu. Wow, brave new world, here I come!

Aceeași Mărie, dar cu pălărie

Odată ce m-am hotărît la o pălărie audio pentru Raspberry Pi, trebuia să decid cam în ce buget m-aș întinde și ce tip de ieșire audio îmi doresc. Cu bugetul a fost ușor – maximum 150 de lei. Cu ieșirea audio a fost la fel de ușor, dat fiind că doream formatul conectabil la cele mai răspîndite intrări audio ale amplificatoarelor, care sînt analogice, de linie. Deci, o pălărie de maximum 150 de lei și cu ieșiri audio analogice. Simplu, nu?

Da, chiar foarte simplu, slavă motoarelor de căutare, pentru că rămăsesem undeva, masiv nehotărît, între Hifiberry și IQaudio, în ce privește producătorii unor astfel de dispozitive. Prețul și accesibilitatea pe piața românească m-au îndreptat către IQaudio DAC Pro, pe care l-am găsit pe stoc în România, la magazinul virtual Optimus Digital, de unde mi-a venit a doua zi. Menționez faptul că nu am nicio înțelegere cu acest magazin, habar nu aveam că există pînă cînd nu am căutat pălării audio de Raspberry Pi, iar produsul l-am cumpărat normal, la preț întreg. Mi-a atras atenția, totuși, faptul că Optimus Digital este singurul „Raspberry Pi Approved Reseller” din România, listat pe pagina raspberrypi.org.

Unul dintre motivele pentru care am ales o pălărie precum IQaudio DAC Pro este acela că sînt bîtă la Linux și nu am nervi de meșterit în acest sistem de operare, deoarece nu este genul meu de activitate. Deși folosesc intens Linux-ul ca pe un fel de Windows mai prost, dar mai bun, nu îmi place să umblu prin măruntaiele lui și mă irită la extrem felul în care pare să facă orice lucru simplu extrem de complicat pentru utilizatorul semicretin, precum sînt eu. Cel puțin pe partea audio, cu toate succesele repurtate de Alsa Project, mai bine nu. Așa că aveam nevoie de un dispozitiv plug and play, cu care să nu fie nevoie să mă chinui infinit, așa cum am pățit în ultimii 25 de ani cu Linux-ul, de mi-au rămas urme adînci, ici și colo – deh, dragoste din interes, cu năbădăi.
Ideea este că DAC Pro-ul de la IQaudio este, practic, o interfață audio nativă pentru Raspberry Pi OS, care o recunoaște imediat și o instalează fără probleme, automat. Ba, mai mult, o și pune ca interfață audio primară, așa că nu trebuie să mai introduceți nicio linie de comandă pentru asta, thank God! Odată instalat și bootat sistemul, IQaudio DAC Pro vine ca o mănușă Raspberry Pi-ului 3 B+ pe care îl am de la nea Ciolan. Yeap, tocmai v-am îndreptat imaginația către renumitul tablou „Pălăria-mănușă cu zmeură” al lui Pablo Picasso. Nu îl căutați, deja nu mai există.

În pachetul în care este livrat IQaudio DAC Pro se află plăcuța propriu-zisă, 8 șuruburi mititele și 4 distanțiere, cu ajutorul cărora pălăria se fixează ferm pe Raspberry Pi. Din păcate am fost nevoit să îndepărtez radiatorul preinstalat de prietenul Ciolan pe procesorul Raspberry Pi-ului, pentru că era prea înalt și nu încăpea de pălărie. La un moment dat va trebui să pun un radiator mai scund, așa, de siguranță.

IQaudio DAC Pro are o ieșire audio stereo analogică pe mufe RCA și o ieșire de cască pe jack mic, stereo. În rest, pe placă mai sînt prevăzute puncte de conectare pentru o ieșire stereo analogică balansată, dar și pentru alimentare la 5 V de la o sursă diferită de cea onboard oferită de placa Pi de bază. În ansamblu, construcția pălăriei DAC Pro pare una bine făcută, deși absența condensatorilor de dimensiuni normale pentru aplicații audio de calitate mi se pare oarecum dubioasă. Este adevărat că meseriașii în domeniu vor spune că un cip DAC precum Burr-Brown PCM5242 de la Texas Instruments și un amplificator de cască precum TPA6133A, de la același producător, nu ar avea nevoie de cine știe ce mare design de circuit în amonte și-n aval, date fiind caracteristicile lor tehnice superioare, dar, hmm, un condensator la alimentare care să asigure curent instantaneu pentru un bas puternic cu tranzienți rapizi, zău că nu ar fi stricat…

O altă lipsă pe care am remarcat-o la IQaudio DAC Pro este aceea a unui ceas generator de tact digital. Și aici veți spune că nu este vorba despre ceva foarte important, mai ales în această zonă de preț – vorbim despre o interfață audio de 120 de lei – iar eu vă voi da dreptate, dar trebuie să intru un pic în detalii. La o primă vedere, IQaudio DAC Pro nu este dotată cu generatoare digitale de tact – adică cu oscilatoare bazate pe cristale de cuarț care să creeze bătaia de ceas în înaltă frecvență necesară funcționării unui dispozitiv audio digital. Din acest motiv, se poate spune că, aparent, IQaudio DAC Pro este slave în ce privește sincronizarea audio în raport cu Raspberry Pi, care este master-ul ce generează frecvența de ceas cu ajutorul propriului generator digital de tact, ce funcționează la 48.000 Hz. Această frecvență este transmisă pălăriei prin protocolul de comunicare audio folosit cu aceasta, anume I2S.
La prima vedere, repet, aceasta este o situație oarecum nefericită, deoarece cristalul generator de tact de pe Raspberry Pi este unul de calitate medie, deloc potrivit generării unui sunet de calitate, din cauza caracteristicilor mediocre privind jitterul. Din fericire, o privire aruncată asupra documentației DAC-ului TI PCM5242 relevă existența în structura acestuia a unui oscilator de foarte bună calitate, inclus într-un circuit PLL ce corectează eventuala instabilitate a tactului din semnalul de ceas digital venit la intrarea în DAC. Din acest motiv, în realitate, sub aspectul generării de tact digital, IQaudio DAC Pro nu este tocmai slave al Raspberry Pi, adică al tactului digital generat de cristalul de cuarț al acesteia, ci se folosește de ceasul intern al cipului TI PCM5242 pentru a curăța „mizeria” din tactul venit la intrare și a-i reduce jitter-ul la valori bune pentru un sunet de calitate.

Sub pălărie, urechi

Înainte de toate, am conectat ieșirea analogică de pe IQaudio DAC Pro la intrarea analogică de linie de pe TC Electronic Desktop Konnekt 6-ul pe care îl folosesc și drept preamp, control de monitoare și amplificator de cască, de sine stătător, atunci cînd calculatorul nu este pornit. Primul lucru pe care l-am remarcat a fost acela că nivelul semnalului de la IQaudio DAC Pro era mai slab decît mă așteptam, dar mi-am dat imediat seama că asta era din cauză că intram cu semnal nebalansat într-o conexiune care aștepta semnal balansat, deci era firească o pierdere de 6 dB față de nivelul normal al conexiunii balansate cu care sînt obișnuit. Nu a fost o problemă, din fericire Dektop Konnekt 6 oferă reglaje de preamplificare și pe intrarea de linie, așa că am dat un boost de 6 dB și totul a fost nice and tidy, ca nivel de semnal.

Atît în căști, cît și în monitoarele mele de studio Event TR8, primul lucru care m-a frapat la audiția cu IQaudio DAC Pro prin ieșirea analogică de linie pe mufe RCA a fost că sunetul era mult mai bun decît m-aș fi așteptat la prețul de 120 de lei al acestuia. Claritate, prezență în toate benzile de frecvență, scenă acustică largă, bună distincție între sursele de sunet din piese. Am fost impresionat. Observații, bineînțeles, am de făcut. Lucrul care sare mai degrabă în urechi sînt înaltele „nerafinate”, un pic cam aspre, precum și prezența unui accent în mediile înalte. De asemenea, în partea înaltă a frecvențelor joase, sau cea joasă a celor medii (undeva între 200 și 400 de Hz) am remarcat o lipsă de definiție, de claritate, precum și faptul că în frecvență joasă, în general, tranzienții rapizi nu sînt suficient de bine redați. La audiția în căști prin amplificatorul de cască de pe Desktop Konnekt 6 am simțit că sunetul nu oferă detaliu de amănunțime și nici nu redă suficient tridimensionalitatea obiectelor sonore din materialul audio, pe care doar o schițează, ca pe o impresie.

La audiția în căștile conectate direct la ieșirea de cască de pe pălăria IQaudio DAC Pro, ceea ce am remarcat la audiția prin Desktop Konnekt 6 se păstrează, doar că este un pic mai accentuat, pînă în punctul în care o ureche obișuită cu mult mai bine, și care are și anumite pretenții, s-ar putea simți deranjată. În special sibilanța în frecvență înaltă și accentul din mediile înalte mi se par a fi responsabile pentru asta, dar și faptul că, dacă aștepți un bas plenar, cald, puternic și bine conturat, nu îl vei găsi în ieșirea de cască de pe IQaudio DAC Pro.

Corespunzător…

Întrebarea este, pînă la urmă, dacă IQaudio DAC Pro este potrivit și necesităților mele, nu doar bugetului alocat. Răspunsul scurt este un „DA!” răsunător. Pentru audiție liniștită de muzică ambientală la ore tîrzii, întru picoteală, fără grija căldurii și a zgomotului produse de un sistem întreg, IQaudio DAC Pro este perfect. La fel, pentru filme și clipuri de pe Youtube cu caracter adormitor, IQaudio DAC Pro este la fel de potrivit. Deci, punct ochit, punct lovit. Dar nu cred că aceasta ar fi singura sa utilitate – dacă ești undeva în deplasare un Raspberry Pi cu IQaudio DAC Pro este o soluție bună pentru sunet decent și un computer cu conexiune la Internet (dacă aveți un Raspberry Pi 4, evident, situație în care aveți nevoie de conectarea pălăriei DAC Pro la placa mamă prin intermediul unui cablu de extensie, în așa fel încît să vă încapă sistemul de răcire pe procesor).

Spectrul întreg de posibile utilizări ale acestei configurații, însă, nu mi s-a relevat decît atunci cînd am conectat IQaudio DAC Pro la un sistem multimedia de nivel consumer, bunicel. Este vorba despre boxele Gigabyte GP-S7500, în format 2.1, un model foarte bun pentru zona lui de utilizatori și preț, care, din păcate, nu a deschis o linie de sisteme audio mai variată – Gigabyte a renunțat imediat la producția unor astfel de produse.

 

 

 

În opinia mea, IQaudio DAC Pro face casă bună tocmai cu sistemele medii și superioare din categoria consumer PC multimedia, în care micile detalii semnificative pentru audiofili nu transpar atît de bine, dar prin care te poți foarte bine bucura de muzică, din tot sufletul. În combinația cu boxe de genul acelor Gigabyte, IQaudio DAC Pro pe un Raspberry Pi alcătuiește un sistem audio echilibrat, ce nu duce lipsă de absolut nimic, oferind o valoare excelentă la un preț modest.

Iar dacă vreți cu tot dinadinsul să vă încadrați într-un buget foarte strîns, există un model mai ieftin de la IQaudio, anume DAC+, care costă cu 25 de lei mai puțin decît DAC Pro, adică în jur de 95 de lei. La o privire frugală aruncată pe specificații și plăcuță, diferențele nu sînt semnificative pentru cel atent la constrîngerile unui buget: cipul DAC este unul cu specificații ușor inferioare celui de pe DAC Pro (dar e tot un Texas Instruments de calitate), amplificatorul de cască onboard este același, însă de pe DAC+ lipsește posibilitatea instalării unor conexiuni balansate, precum și a unei alimentări separate pentru pălărie. Una peste alta, diferențele mi se par absolut neglijabile pentru cel care ar dori să-și construiască un sistem multimedia consumer foarte ieftin bazat pe Raspberry Pi, eventual în perspectiva unui upgrade ulterior. Repet, rezultatele, calitatea audio obținută cu bani foarte puțini, sînt impresionante – gîndiți asta în termenii unei plăci de sunet onboard de pe o placă de bază, făcută cu responsabilitate și atenție, cam acesta ar fi echivalentul unor asemenea pălării DAC precum cele de la IQaudio.

… dar necorespunzător

Toate bune și frumoase, însă vorbim aici despre Raspberry Pi. Adică despre un teritoriu de pe harta sistemelor de operare pe care deseori putem găsi inscripția „Hic sunt tigres”. Ori, după cum vă spuneam, linia de comandă și cu mine nu sîntem deloc prieteni, drept urmare avînd nevoie de soluții aproape facile și cît de cît imediate. Așa că, bineînțeles, prima mea opțiune a fost Raspberry Pi OS. Unul dintre motivele acestei alegeri a fost acela că pălăriile de la IQaudio vor fi permanent suportate nativ de acest sistem de operare, deoarece producătorul acestora a fost absorbit recent de Fundația Raspberry Pi, și de aceea, spre exemplu, numele exact al produsului înscris pe plăcuță este IQaudio Pi-DAC Pro.

În Raspberry Pi OS nu este necesară niciun fel de operațiune în software după instalarea pălăriei IQaudio – aceasta este automat recunoscută la prima bootare și instalată ca dispozitiv audio de ieșire implicit al sistemului. Simplu, elegant, fără bătăi de cap.

Utilizarea, însă, a acestei pălării audio la maximul ei potențial… asta lasă foarte mult de dorit în Raspberry Pi OS. În primul rînd, trebuie știut că puteți să vă luați adio de la audio „bit perfect”. În mod default, sistemul folosește o rată de eșantionare de 44.100 Hz și o lățime pe biți de 16 bit pentru formatul audio digital. Să schimbi această rată este complicat, iar să o faci să urmărească automat formatul audio original rulat de aplicații pentru Raspberry Pi OS este și mai greu. Pe scurt, ești cam blocat în 44/16 cînd este vorba despre audio.

Mai mult decît atît, există și mai puțin decît atît. Adică ești puternic limitat în ce privește serviciile de streaming audio online care pot fi folosite sub Raspberry Pi OS. Evident, am fost nevoit să adopt metoda de a rula aceste servicii în browser, în Chromium, deoarece nu sînt capabil să descopăr și să folosesc alte soluții – care or fi existînd, dar eu mă pierd total în jungla Linux-ului sau a Raspberry Pi OS-ului, este incredibil cîte variante există de a face orice, bănuiesc că și să rulezi Spotify ori Tidal direct din nu știu ce aplicație sau din linia de comandă.

Din Chromium a mers fără probleme Spotify, în toate formatele audio cu pierderi pe care le pune la dispoziție – adică inclusiv la calitatea „Very High”, corespunzătoare unui fișier MP3 la 320 kbps. Încă nu funcționează Spotify HiFi, deci nu știu dacă la acea calitate ar fi probleme. Și sînt preocupat de comportamentul la formate audio superioare deoarece, din browserul Chromium, Tidal nu a mers impecabil decît la cea mai scăzută calitate audio pe care o pune la dispoziție. Cum creșteam calitatea, apăreau cu intermitență întreruperi în sunet care făceau imposibilă orice audiție.

Tot din Chromium, nici Youtube nu a mers prea grozav. Bun, am aplicat metoda descrisă pe Tomʼs Hardware, dar asta mi-a permis doar să mă uit la clipuri în 480p fără să am prea multe căderi de cadre. Pe deasupra, interfața Youtube funcționează îngrozitor de încet din browser pe un Raspberry Pi 3 B+ – pe care m-am hotărît, deci, să nu-l mai folosesc drept calculator pentru filme și Youtube, că nu duce cu Raspberry Pi OS.
Pînă la urmă, luînd toate aceste chestiuni în considerare, am renunțat complet la Raspberry Pi OS pentru muzică, clipuri și filme. Nu din vina pălăriei IQaudio, însă, ci pentru că sistemul de operare nativ nu este gîndit pentru nevoile mele, iar puterea moderată a unui Raspberry 3 B+ nu ajută nici ea.
Dar lucrurile nu s-au oprit aici. O soluție, măcar pentru muzică – lucrul cel mai important pentru mine – am găsit. Și încă una foarte elegantă.

Pălăria fără cap

Sînt multe soluții pentru a folosi un Raspberry Pi ca player audio digital ce poate fi utilizat drept client al unor servicii de streaming audio online. Eu am nevoie de ceva care să se poată „înțelege” atît cu Spotify, cît și cu Tidal. Iar, după ce am citit în stînga și în dreapta, am ales Volumio. Și am făcut-o nu doar din motive tehnice, dar și pentru că este făcut la Florența, în Italia – am slăbiciunile mele. M-a mai atras și faptul că este vorba despre o soluție headless, adică una ce nu presupune conectarea unui monitor la Raspberry Pi – ba chiar nici a unei tastaturi sau a unui mouse.

Am pus pe un card flash sistemul de operare Volumio și am bootat Raspberry Pi-ul. După ce s-a încheiat operațiunea de configurare automată la prima rulare, am accesat Volumio din browserul PC-ului meu – menționez că atît Raspberry Pi-ul, cît și calculatorul meu, sînt conectate la rețeaua mea de casă. Este foarte simplu să accesezi din browser Volumio-ul instalat pe un Pi din rețeaua locală: pui în adresă „volumio.local” sau, dacă așa nu merge, pui explicit adresa de IP(i). Astfel se intră în interfața de control de la distanță a Volumio-ului instalat pe Raspberry Pi.

Am instalat un plugin de Spotify aflat în lista de plugin-uri disponibile pentru Volumio, care mi-a făcut legătura cu propriul cont de Spotify. Apoi, prin intermediul interfeței Volumio, am folosit Spotify fără niciun fel de probleme.

Mai mult decît atît, după ce mi-am instalat pe telefon aplicația Volumio, am putut controla de pe telefon Volumio, fără să mai pornesc niciun calculator – am rămas doar noi, muzica și absența ventilatoarelor și a căldurii în excess. Bineînțeles că telefonul mobil trebuie să fie conectat wireless la rețeaua locală în care se află Raspberry Pi-ul pe care rulează Volumio.

 

Cu Spotify, deci, am rezolvat, dar cum rămîne cu Tidal? Fericita coincidență face ca, recent, să fie lansat Tidal Connect, ce oferă o modalitate simplă de conectare la un cont Tidal a dispozitivelor pe care rulează Volumio, de pe care cont acestea să facă streaming. În acest scop, pe lîngă cea mai recentă versiune de Volumio, vă este necesară și cea mai recentă versiune a aplicației Tidal pentru telefonul mobil. Apoi, din aplicația Tidal configurați ca ieșirea audio să fie dispozitivul Volumio. Din acest moment puteți folosi Volumio de oriunde, din browser pe mobil sau pe PC ori Mac, pentru playback-ul muzicii din contul de Tidal. Practic, veți folosi aplicația Volumio pentru a vă accesa și controla muzica de pe Tidal, iar ieșirea audio se va face din dispozitivul Volumio, în cazul de față un Raspberry Pi cu pălărie IQaudio DAC Pro.

Ce avantaje prezintă această soluție față de folosirea Raspberry Pi OS? Deloc puține și deloc neglijabile. Înainte de toate, folosind Volumio instalat pe Raspberry Pi am putut rula fără niciun fel de întreruperi fluxurile audio în formate superioare, precum HiFi și Master, oferite de Tidal. Astfel, nu am avut nicio problemă la rularea de fluxuri audio în format 48.000 Hz pe 24 bit, spre exemplu. Iar asta arată încă un mare avantaj al soluției Volumio cu Tidal Connect – sunetul este bit perfect, adică nu apare niciun fel de reeșantionare sau trunchiere. Aici contează și faptul că pălăria IQaudio DAC Pro permite rularea de material audio în format de maximum 192 kHz pe 24 bit, ceea ce duce la posibilități mai mult decît extinse în domeniul Hi Res.

Apoi, foarte importantă este și posibilitatea de a controla Volumio din browser pe telefonul mobil, ceea ce contribuie la confortul și lejeritatea acestei soluții. Este drept că interfața Volumio cu Tidal ar putea fi mai ergonomică, dar este ceva în plină dezvoltare și mi se pare că oamenii de la Volumio și Tidal lucrează intens la perfecționarea soluției Tidal Connect.

Modest is more

Experiența mea cu ascultatul de muzică de pe un Raspberry Pi a fost una plină de surprize plăcute și satisfacții. În primul rînd sînt foarte mulțumit de pălăria placă de sunet IQaudio DAC Pro. Folosită în contextul unui sistem audio de nivel consumer audio multimedia superior, își face treaba foarte bine, egalînd calitativ, pe ieșirea stereo RCA, sunetul onboard al unor plăci de bază făcute cu mare atenție la acest capitol. La folosirea ieșirii de cască am observat că în căștile de impedanță mică (16 – 32 Ω) mediile și înaltele sînt prea prezente, spre ușor agresive – trebuie avută mare atenție la volum pentru a găsi the sweet spot la astfel de căști, acel nivel sonor care nu este prea mic, dar la care mediile și înaltele se îmblînzesc. În schimb, la Superlux-urile mele HD-330, care au impedanța de peste 100 Ω, mediile și înaltele, deși mai accentuate, nu au deranjat sub nicio formă la un volum de audiție normal spre tăricel.

Pînă la urmă acest sistem bazat pe Raspberry Pi cu IQaudio DAC Pro, plus boxele Gigabyte GP-S7500, a ajuns să fie folosit în momentele de relaxare, în care nu facem audiție de mare performanță, ci vrem să avem un fond sonor plăcut în timp ce ne vedem de treburile noastre, ori picotim sau chiar tragem să adormim de-a binelea. Jumătatea mea este în special încîntată de sunetul cald, cu joase rotunde, emis de acest sistem, peste care a devenit stăpînă, descoperind cu această ocazie și minunăția de Spotify.

Opinia mea este că, de altfel, combinația de Volumio cu pluginul Spotify este ideală pentru o astfel de configurație hardware, pentru care formatele de înaltă rezoluție ale Tidal sînt un pic overkill, deși rulează impecabil. Intenția mea originală a fost aceea de a obține o soluție cît mai ieftină, dar care să sune bine – iar aici Spotify contribuie optim. După ce am experimentat cu Volumio și Tidal pe IQaudio DAC Pro, îmi dau seama că, folosind o pălărie audio de calitate superioară, de nivel Hi Fi, s-ar putea face cu bani rezonabili un astfel de sistem care să facă față nevoilor celor cu pretenții serioase de la calitatea sunetului. Poate că voi explora aceste opțiuni, în viitor, evident, urmînd să vă dau samă și vouă, în articole.

Pe de altă parte, la momentul actual mă simt foarte înclinat să creez cea mai ieftină configurație posibilă, cu un Raspberry Pi Zero W și cu o pălărie IQaudio DAC+. Am senzația că se poate face un streamer audio senzațional cu bani uluitor de puțini. Iar dacă iei în considerare că un abonament de Volumio în care să folosești numai Spotify este gratuit, chiar că se pot ține costurile foarte jos. Bine, nici cel mai ieftin abonament care să ofere Tidal Connect în Volumio nu este tocmai scump, la cei aproximativ 25 de dolari pe an.
Alt lucru pe care aș vrea să-l mai fac ar fi să-mi îmbunătățesc nițel și DAC Pro-ul, atașîndu-i conectica necesară pentru a folosi ieșirile sale audio balansate – presimt încă o surpriză plăcută.

După cum vedeți, sînt de-a dreptul entuziasmat de prima mea incursiune în audio pentru Raspberry Pi. Sper să vă fi deșteptat și vouă interesul pentru o astfel de configurație hardware și software, așa precum mi s-a întîmplat mie. Dacă vreți să scăpați de zgomot de ventilatoare, de căldură, de mouse, de tastatură și monitor, dacă vreți acces confortabil prin telefonul mobil, iată că există soluții audio de streaming nu doar foarte bune, dar și accesibile sub aspectul prețului și al ușurinței în configurare și utilizare.

L.E. Am observat că nu se mai găsesc Raspberry Pi-uri pe stoc, pe la noi, momentan. Iată de ce. Nu că nu ar fi fost ceva de așteptat în contextul actual. Eu, unul, am început deja să mă rog fierbinte ca vreun cap luminat să nu se apuce să creeze o monedă virtuală pentru minarea căreia cea mai bună sculă să fie un Raspberry Pi. La asta am ajuns…